Aveam ochii deschisi, dar in fata mi se derula rauri intregi de vise colorate. Totul se invarte cu mine atat de ametitor incat imi vine sa lesin. Imi bate inima sa-mi sara din piept dar eu ma avant mai departe in acest dans halucinant, fara sa ma tem ca ma voi pierde cu tine.
Te desprinzi brusc de mine. Atat de brusc incat ma izbesc cu tampla de dorul de tine. Din tampla ranita cresc lacramioare si flori de nu-ma-uita. Imi furi pamantul de sub picioare si ultima urma de ratiune din simtire.
Inceputul: Era cea mai crunta iarna din viata mea si mergeam prin zapada. Erai atat de usor incat te ia vantul. Mergeam spre tine si te prind in brate. Trupul iti este complet albit de zapada iar printre bucle ti se ascund flori de gheata. Ai ochii inchisi si pieptul nemiscat. E ciudat cum nu mi-am pus nicio o intrebare despre cum ai cazut din cer sau despre lumea din care vii. Eram timida. Tot ce stiam era ca erai in bratele mele si ca viata tocmai incepuse sa aiba sens, pentru ca tu erai acolo. La inceput ma treceau fiori de gheata pe sira spinarii, atat de rece erai, dar in scurt timp te incalzesc cu gandul meu si inima incepe sa-ti tresalte. Deschizi usor ochii si ma privesti pierdut. Ochii tai sunt reci ca luna si aprigi ca focul. Iti curbezi buzele intr-un zambet cu gropite si imi spui: "Ciao, sper ca nu ai asteptat prea mult in frig dupa mine..." intr-un glas atat de inocent si naiv.
Nici nu stiai ca in o mie de ganduri mi te intrepatrunzi suav, imi legani vise, copil ce esti, invata sa iubesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu