Timpul nostru....

Ceasul a fost inventat din nevoia de a măsura timpul, de a ne hrăni cu iluzia că noi suntem stăpânii timpului. Era un banal instrument de cronometrat dar cu timpul a devenit un adevărat dictator.

Nici nu mai ştiu cine pe cine a inventat, cine pe cine comandă.
Se spune că omul e independent …Oare?

Via ţa noastră a devenit atât de dependentă de aceste banale instrumente de măsură.

Măsurăm totul, cântărim totul, ne-am încorsetat în concep ţii şi idei că am ajuns doar să supravie ţuim! Şi o facem cu ochii pe ceas…

Numărând secundele trecute….aşteptându-le pe următoarele…

Ne vizităm cea mai bună prietenă pe care n-am mai văzut-o de un veac dar spunem de la intrare…”Ştii nu pot sta mult…pentru că….!” Totul se scrie cu ore, cu minute şi secunde, iar timpul zboară parcă mai repede în ciuda faptului că ne chinuim să  ţinem pasul cu el…

Privim ceasul la culcare, iar diminea ţa primul ochi e tot înspre el indiferent că a sunat sau nu, tragem cu coada ochiului la acele lui.
Mi-aş dori să las timpul să zboare să-i privim scurgerea cu mai multă nepăsare…să nu mai conteze atât de mult lipsa .... unei secunde!

Să reînvă ţăm…. să ne redefinim şi să în ţelegem că : Timpul, e doar o no ţiune, nu trece niciodată... noi trecem prin timp!

Singurul care trece..... e timpul nostru şi o face de mână cu noi, zâmbindu-ne,....şi din păcate e ireversibil!