Aseara am răbufnit... sper că scriind aici mă descărc așa de mult încât să mă liniștesc. Le-am spus oamenilor în față ce am pe suflet și ce cred despre ei și i-am șocat. Eu, cea care încerc să împac pe toată lumea și să nu supăr pe nimeni, le-am zis în față ce cred despre ei și le-am zis exact că mi se rupe! Și am strigat, am țipat și m-am isterizat pentru că nu-i mai suport langă mine cu figurile lor de oameni afectați...
Pentru mine, problemele mele și alor mei nu sunt subiecte pentru persoanele amatoare de bârfă ieftină, pe mine nu mă relaxează bârfele și nu ader la asemenea grupuri. Mi se face silă, oameni în vârstă și cu experiență de viață care îți spun în față "credeam că vorbesc cu tine ca și cu fata mea"! Vă înșelați, eu cu mama nici atât nu bârfesc, n-am nevoie să despic firul în patru cu viața nimănui și nici să ascult bârfele altora.
Îmi pare rău, oameni buni, dar nu am nici un respect pentru voi, exact așa cum am zis, pentru că nu ați demonstrat că sunteți demni de el.
Și nu, eu nu consider că bârfa înseamnă să spui ceva neadevărat despre o anumită persoană. Pentru mine, bârfa este să vorbesti pe cineva de rău pe la spate. Ceva ce nu ai curajul să îi spui omului în față, fie că e adevărat fie că nu, dar te duci și povestești pe la colțuri, aia e bârfă!
N-am să vă mai las să îmi otrăviți mie viața, oameni de nimic!
Acum aștept să faceți pe victimele că am îndrăznit să vă confrunt și v-am spus în față ce cred, măcar nu v-am bârfit!
