duminică, 24 iulie 2011

Ani de liceu...

          Se spune că cei mai frumosi ani din viața unui om sunt cei petrecuți în liceu și dacă tot sunt numiți cei mai frumoși ani trebuie trăiși din plin. Însă pentru a-i trăi din plin trebuie să învățăm să vorbim limba liceului....
          În acești patru ani, liceul devine locul unde îți începi aventura numită adolescență... locul unde trăiești prima iubire, prima deziluzie, perioada prieteniilor adevărate și a proiectelor importante. Locul unde fuga de la ore devine cel mai "cool" lucru de făcut, locul în care încet-încet fără să observi îți formezi personalitatea, în care pe lângă multele materii ai posibilitatea să faci nebunii la care probabil nu te-ai gândit vreodată. Anii de liceu nu se compară cu nimic în lumea asta.... Sunt atâtea lucruri interesante ce se petrec in acești cei patru pereți ai clasei, incât nu îți mai vine să pleci de acolo.... Păcat că totul e trecător în lume și păcat că totul va rămâne la un moment dat doar o amintire plăcută.... O amintire care poate peste câțiva ani, timpul nu ne va mai permite să rememorăm clipele trăite alături de încă 29 de oameni și poate chiar să o regretăm.
          Spun asta pentru că, parcă mai ieri eram în clasa a IX-a și îmi imaginam că în acesti patru ani nu voi face altceva decât mă voi distra și voi învăța. Dar au fost mult mai multe... fuga de la ore, acele multe viroze respiratorii, prea cunoscuta foame, prea râvnitul covrig de la chioșc, zgomotele dese de caiete scăpate pe jos în timpul lucrărilor, orele când eram somnoroși, când toți colegii ne plictiseau și când profesorii chiar nu înțelegeau că avem nevoie de o pauză de 50 de minute, vestitele porecle atribuite profesorilor și colegilor, lucrările când parcă apărea câte o strălucire în foaia colegului din față, conflictele cu profesorii și colegii, "furatul" temelor, lacrimile vărsate pentru media de la biologie din cauza colegei ce nu știe să copieze, planurile de weekend, bătăile cu cretă, recreația prelungită mereu cu încă 5-10 minute, vestita scuză că era aglomerat la chioșc, apariția fulgerătoare și inconfundabilă a profei de franceză, râsetele si șușotelile din timpul orelor, toate urmate de invitația profesorilor la tablă și multe alte peripeții.
          Anii de liceu ne oferă momentul și locul ideal unde putem să dăm frâu liber fanteziilor, putem să ne revoltăm căci de ce să nu recunoaștem, devenim cu toții aliații unui joc superb al legendei... O legendă ce îmbină tragedii, regrete, certuri, împăcări, iubiri, aplaude, culori și sentimente. Și de ce să nu ne bucurăm de toate astea? Trebuie sa lăsăm ceva în urmă, gen: formule scrijelite pe bănci, un 2 prin catalog ce tine strâns de mână o absență și câțiva nervi profesorilor.
          Anii de liceu... chiar sunt cei mai frumoși ani din viața noastră....