Iubirea adevarata...

Ma intreb cati dintre noi au avut sansa unei iubiri adevarate? Cati dintre noi au avut curajul sa iubeasca cu adevarat pe cineva, fara sa se mai gandeasca la alte aspecte? Oare cati au curajul sa iubeasca de dragul de a iubi?
Oare cati dintre noi au curajul sa treaca peste orice prejudecata, orice regula sociala sau materiala, sa treaca peste ratiune si sa iubeasca omul de langa el asa cum este?
Iubirea este acea amintire placuta care iti ramane pentru intreaga viata... E singurul lucru frumos din viata asta si chiar daca vei ajunge sa suferi, vei fi fericit ca ai avut ocazia sa iubesti. Vei fi fericit ca pentru o clipa era totul pentru tine. Faceai totul in numele ei, ai fi mutat si muntii din loc doar de dragul iubirii...
Din pacate in zilele noastre iubirea a ajuns o arma in mainile unora si o victima in mainile altora. Iubirea este perceputa ca un mijloc, ca un scop, ca un interes... Este adeseori confundata cu ideea de atractie fizica, cu ideea de indragosteala copilareasca sau mai grav cu ideea de sex. In ziua de azi iubirea este orice numai ce trebuie sa fie nu mai e... Omul a transformat iubirea din sentiment in obiect si a gresit. A incercat sa o schimbe pe placul lui si a gresit pentru ca nu o poti schimba, iar cand nu mai esti demn de ea o pierzi ca un parfum ce nu persista. Iubirea e mereu acolo, dar precum credinta, cand te indepartezi de ea, cand nu mai crezi in ea nu o mai poti simti si din cauza asta te vezi izolat, te vezi singur...
Deschide ochii si mai ales deschide-ti sufletul sa o poti primi din nou si ai curaj... Va veni la tine daca vede ca tu iti doresti asta!
Iubirea nu are nimic de a face cu sexul cu atractia fizica, cu banii... iubirea ramane intotdeauna cu tine si iti va incalzi sufletul si te va insoti atunci cand vei fi singur si ori de cate ori vei fi trist ea va fi acolo pentru tine...
Tot ce ne dorim e sa iubi si sa fim iubiti sincer, neconditionat si poate pentru totdeauna.
Chiar daca suferim, chiar daca am iubit si sufletul ne este sfasiat de durere, nu trebuie sa ne pierdem speranta.... dragostea va revenii trebuie doar sa ii dam voie, sa gasim omul care sa impartaseasca cu noi acea iubire.... si va veni din nou mai frumoasa, mai matura, mai calda....

Ce inseamna sa iubesti?

Un lucru este cert: fiecare iubeste in felul lui si pentru ca suntem unici nu exista doua iubiri identice. E posibil ca dupa o relatie esuata sa cautam in urmatoarea ceea ce nu am avut in prima sau paradoxal sa cautam o persoana "identica" cu cea pe care am pierdut-o....
Iubirea nu are limite, nu are reguli sau retete demne de urmat...
Iubirea nu se masoara in minute, zile, luni sau ani... Iubirea se simte si ceea ce simtim nu putem exprima in cuvinte...
Multi spun ca timpul le aranjeaza pe toate... timpul ne face sa ne vindecam si sa iubim sanatos, fara bube sau tumori in comportament... Nu sunt de acord in totalitate... cred doar ca timpul ne maturizeaza si ne face sa gandim mai mult decat simtim, ne face capabili sa ne protejam sufletul cu puterea mintii....
A te complace intr-o situatie de care esti constient ca nu duce la ceva bun, a spera la nesfarsit ca vei obtine ceea ce credeai, inconstient, ca ai deja, inseamna de fapt a merge lagat la ochi pe un drum pe care il cunosti foarte bine si stii ca nu ai cum sa te impiedici, pana cand cineva, invizibil parca, iti muta obiectele si te trezesti cazut la pamant in total necunoscut si atunci poate ca ai nevoie de o mana salvatoare care sa te ghideze.
Cam asa cred eu ca e si cu dragostea , dragostea adevarata care se simte, nu se spune, se construieste, nu se fura, se castiga, nu se cumpara, se dizolva, nu se pierde.....

Fii nebunia mea...

Ce-ar fi sa ma iubesti? Sa ma duci in univers ... sa navigam pe o stea ... si sa-mi spui ca sunt iubirea ta ... Sa-mi spui ca sunt singura fata pe care ai putut s-o iubesti atat?... Hai sa navigam pe curcubeu ... sa traim fiecare culoare a lui si sa ne iubim la soare.... sa luam meteoritu si sa cadem in mare... sa navigam pe ocean... sa ne plimbam pe valuri... sa ne sarutam sub apa... sa visam la noi doi cum vom sta la batranete povestindu-le nepotilor cat ne iubim... de ce nu ma duci in infinit?? Sa ne iubim in nori si sa visam cum ne tavalim in aer... sa-ti sarut gatul... si buzele ce ard alaturi de mine... vreau sa fi lumea mea iar eu universul tau... hai sa fim noi...cei doi copii ce se iubesc mereu.... sa ne certam unul pe altul cand gresim si sa ne impacam facandu-ne sa ne pierdem pe iarba verde.... iubindu-ne in ploaie si in soare...

Cand se cutremura pamantul noi sa ne strangem in brate si sa ne juram iubire... sa-mi uit dragostea la tine si sa mi pierd mintea fara tine... uite cum ma privesti... nu sti... dar ma ranesti... cu vorbele tale reci... ce-mi ajung pana in cele mai ascunse si pierdute locuri din inima mea impietrita...daca as putea sa te i-au de mana cand toata lumea se uita la tine... si sa-ti spun ce simt pentru tine...sa ti spun ca vreau sa fiu cu tine in toate anotimpurile de azi inainte...sa-ti spun ca nu vreau sa irosesc nicio clipa fara tine...vreau sa ma trezesc cu tine..sa traiesc cu tine...sa beau cu tine... sa zambesc cu tine...sa nu pot trai fara tine...fara mangaierea ta...fara sarutul tau... fara parul tau...fara respiratia ta...fara offul ce-l simt cand ne dam drumul mainilor...vreau sa fi sangele meu...sa pot sa ma pierd in fumul de tigara mereu cu tine... vreau sa fi acea inghititura de vin dupa o lunga calatorie in desert...vreau sa fi in sangele meu...sa fi drogul meu...sa vreau sa mi intri mereu in vene.... sa nu lipsesti niciodata...si cand pleci..sa ma omori… sa stam intinsi pe o petala si sa ne pierdem hainele in vant...fii iubirea mea!fii tot ce vreau eu...si o sa fiu ce vrei tu!