Astazi am patit la fel ca de atat de multe ori…Linistea nu dureaza niciodata mult pentru mine,dar ceea ce observ de fiecare data este jocul de sentimente ce se naste in interiorul meu, ca un ceas ce penduleaza intre ieri si maine...Astazi, ca de atatea mii de ori, incercam sa ma recunosc in oglinda, dar reflexia era neclara, oglinda parca murdara de atatea resentimente si regretul a ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost... Parfumul trecutului se ascundea dupa fiecare cladire pe langa care am trecut astazi, dar in somnolenta mea acuta am reusit sa ma prefac ca nu exista,cu toate ca ma sufoca cu nuantele lui de nostalgie si particulele de incertitudine... Cele mai apasatoare sunt noptile mele ce par interminabile...E ciudat cum, probabil mai mult ca niciodata, sunt constienta de faptul ca e mereu cineva alaturi de mine, chiar daca de multe ori spiritual, dar ca de obicei nu vad în fata decat singuratatea ce asteapta momentul oportun sa se iveasca in sufletul meu... Dar oare de ce ma plang? Mi-am dat eu singura sentinta singuratatii in momentul in care am ales sa fie asa...Cine ar fi zis ca odata ce iti interzici sa simti ceva, ajungi intr-o asemenea stare incat devine ca un fel de lege universala pentru tine? Nu stiu sa urasc si nici nu vreau sa trezesc in mine sentimente care sa ma coboare de pe scara luminii pe care incepusem sa urc...Probabil e mai usor sa traiesti cu un mare gol, decât cu...insa....
Parfumul trecutului se ascundea dupa fiecare cladire pe langa care am trecut astazi, dar in somnolenta mea acuta am reusit sa ma prefac ca nu exista,cu toate ca ma sufoca cu nuantele lui de nostalgie si particulele de incertitudine...
Cele mai apasatoare sunt noptile mele ce par interminabile...E ciudat cum, probabil mai mult ca niciodata, sunt constienta de faptul ca e mereu cineva alaturi de mine, chiar daca de multe ori spiritual, dar ca de obicei nu vad în fata decat singuratatea ce asteapta momentul oportun sa se iveasca in sufletul meu...
Dar oare de ce ma plang? Mi-am dat eu singura sentinta singuratatii in momentul in care am ales sa fie asa...Cine ar fi zis ca odata ce iti interzici sa simti ceva, ajungi intr-o asemenea stare incat devine ca un fel de lege universala pentru tine? Nu stiu sa urasc si nici nu vreau sa trezesc in mine sentimente care sa ma coboare de pe scara luminii pe care incepusem sa urc...Probabil e mai usor sa traiesti cu un mare gol, decât cu...insa....