Povestea fiecaruia dintre noi

Azi s-au rascolit multe amintiri, nu chiar azi, acum cateva minute. Mi-am adus aminte de clipele in care am plans si am trait acele sentimente ce fac partea din chimia dragostei. Invat usor sa pasesc pe treptele vietii si sper mereu sa nu alunec. Oare cand a prins culoare viata mea? Oare de ce a trebuit sa am parte de lacrimi ce acum le regret? Raspunsul nu e la mine, e la persoanele pe care le-am iubit. Poate "a iubi" e un verb mult prea profund pentru mine, o simpla copila... Am invatat ca nu intotdeauna tot ce pare bun e bun si nu tot ce pare rau trebuie sa fie neaparat rau. Sunt lucruri ce ne formeaza ca oameni, ce ne ajuta sa invatam sa mergem mai departe. Ce faci atunci cand persoana la care tii atat de mult s-a plictisit de tine si pur si simplu te scoate din viata lui? Ce faci cand unul dintre cei pe care ii considerai prieteni, te-a tradat? Ce faci cand certurile din familie se inmultesc?

Poate ai fi tentat sa spui ca lupti, dar nu e atat de usor pe cat pare.

Cuvintele pot fi multe, dar nu si faptele. E greu cand esti prins in cusca fricii si cauti orice mijloc sa-ti invingi temerile, sa-ti stergi lacrimile si sa pasesti din nou cu capul sus si fruntea senina. Suntem simpli copii ce in curand le vom lua locul parintilor. Dar oare suntem pregatiti pentru viata asta dura de care parintii incearca sa ne fereasca? De ce oare invidiosii nu pot sta la locul lor si incearca sa te sape cat mai adanc? Asta nu stiu.

De ce oferim prietenie sincera persoanelor ce nu merita? De ce iubim ticalosi? De ce suntem atat de curiosi? Sunt doar cateva dintre multele intrebari ce ne macina interior zilnic cand realizam fiecare gresala. Am iubit, am fost iubita, am plans, au plans si altii pentru mine. Sunt pregatita sa incerc sa te iubesc? Chiar sunt? Am trecut peste toate piedicile ce ma faceau sa mai am incredere in cineva? Cred ca Da.

In viata mea n-am avut mai mult de 3-4 prieteni adevarati si am descoperit asta, atunci cand au fost sa-si ceara iertare caci gresisera, cand am avut nevoie de ei nu doar ca sa-mi dea niste banale sfaturi, ci sa-mi stearga lacrimile. Am avut parte de multe situatii ridicole, dar acum sunt pregatita sa sterg totul cu buretele, sa nu mai imi pese de cei care m-au ranit, sa ma bucur de viata, sa le multumesc adevaratilor mei prieteni prin fapte, sa te Iubesc pe tine si sa sper ca esti primul baiat care merita asta.