Câteodata cel mai ingenios gând, poate fi o exagerare a mintii noastre și poate duce la confuzie!
Ce-am putea face să-l reducem la măsura naturală?
E adevărat ca orice act de gândire are un substrat concret deși teoretic vorbind, gândirea e prin esența abstractă, depinde doar de noi să conștientizam !
Gândim cu toții, visam cu toții e doar o stare de normalitate. Am putea oare sa oprim gândurile din zborul lor, probabil ca doar moartea poate, nu știu, mereu m-am întrebat ce se întâmpla dincolo...
Probabil vom afla cu toții cândva...
Gândirea e rodul inteligentei, visarea e voluptate ei, dar a înlocui gândirea cu visarea e ca și cum am confunda hrana cu otrava!
Și totuși eu visez și voi visa mereu...
Aș vrea ca totul sa se schimbe și ordinea în lumea asta și tu și eu și noi cu toții să ne găsim un loc al nostru.
Sunt prinsă-n cerc și nu mai pot să schimb ceva în asta lume, în care multe aș schimba și firul ierbii ce răsare și mugurele de-aș putea…sunt visele mele, vise de copil care-n lume s-a trezit, neștiind ca sa fii bun sinonim e cu …nebun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu