Uitarea este vantul ce imprastie scrumul vietii mele... parca mi se termina viata intr-un fum... parca mi se scurge durerea printr-o rasuflare... Simteam cum cerul a ramas fara stele, oceanul fara apa, pamantul fara aer, soarele dara raze... parca luna se innegrise o data cu ochii mei... parca puterea mea era din ce in ce mai scazuta... parca sunetele ce le auzeam cu greu, faceau parte dintr-un ecou sau poate ca e aceea muzica ce incearca sa ma linisteasca...
Pentru mine, muzica e cel mai bun antidot pe care il pot inghitii cu usurinta cand sunt bolnava de suferinta... am ramas singura intre zambete si poze... am lasat valul sa se sparga in capul meu... am lasat cutremurul sa-mi distruga frica... am lasat iubirea sa-mi prezinte suferinta... nu ma voi intoarce la cei ce mi-au intors spatele la greu, nu mai renunt la min pentru altcineva, nu mai las nimic sa ma distruga, prefer sa ma sting singura, sa fiu o tigare neatinsa, incale saua puterii si voi calatorii pe drumul uitarii...
Stau in coltul meu si simt mirosul de tigara, simt absenta iubirii si disparitia increderii, insa puterea a pus stapanire pe coltul meu... Gata! N-o sa stau toata viata in pat sa plang dupa ceva ce nu merita, imi ajung cinci minute sa-mi fumez durerea si sa-mi savurez puterea in mirosul tutunului, ca sa uit de ce a fost si sa visez la ce voi fi... ma priesc in oglinda, parca mi se scursese viata printr-o privire, dar totul o sa se schimbe, caci acum eu am inceput o noua etapa a vietii mele fara sa ma mai tulbure nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu