Au fost 4 secunde, cateva cuvinte si un gol in stomac. In mintea mea s-au derulat douazeci de ani, sute de reprosuri, mii de intrebari, dar zero regrete. N-am avut cum sa iti simt lipsa daca nu te-am avut niciodata. As fi prefacuta sa spun ca nu te-am judecat. Am facut-o de la cea mai mica varsta pana cand am realizat ca ce iti lasa Dumnezeu e ceea ce trebuie. Cei care iti intorc spatele, de fapt nu si-au aratat niciodata fata.
Acum, mi-ai luat toata puterea in 4 secunde. Dar cei care sunt cu adevarat langa tine, oferindu-ti dragoste, iti ofera si putere. Iar eu am avut noroc, pentru ca el era acolo si stiam ca daca inchid ochii si respir adanc totul va fi din nou simplu.
Uneori nu-ti vine sa crezi cat de multe cuvinte sunt de rostit si totusi, nu mai conteaza, pentru ca nu schimba cu nimic situatia. Uneori e mai bine sa nu cauti raspunsuri, sa nu vrei decat sa traiesti in prezent, sa privesti viitorul fara sa rascolesti trecutul. Oricum astazi traim cu totii in minciuna, de ce sa vezi un neadevar si in ziua de ieri?
Am invatat sa construiesc in micul meu univers, un zid. Recunosc, ai miscat fiecare centimetru de beton din el. Dar nu a cazut, pentru ca e prea puternic. Pentru ca am pus in el nu ura pentru tine, ci dragoste pentru cei care imi vor binele. Pentru ca ei ma protejeaza, ei ma respecta, ei ar face orice pentru mine. Pentru ei am recunostinta totala.
Acum nu imi vreau decat cele 4 secunde inapoi. Dar le voi incuia in aceeasi cutie magica unde pun orice lucru care vreau sa dispara. Sunt magicianul propriilor mele amintiri.
Stii cum e cand gasesti prin casa o jucarie de care nu te desparteai cand erai mic/a? De exemplu, o papusa. Iti amintesti cum ii faceai singura hainutele, o periai, o machiai cu carioca si ii spuneai seara povesti? O tii acum in mana, dupa atatia ani, si iti amintesti toata copilaria alaturi de acea papusa. Asa e orice in viata. Orice obiect, orice privire, orice cuvant trezeste un sentiment care iti deruleaza un film din trecut, fie el comedie sau drama.
Inainte cutia mea nu era mereu la fel de magica, unele lucruri ramaneau acolo, fara sa dispara. Si stateam cu ele in mana, ca si cu papusa. Nu gaseam bagheta care sa le faca nevazute, eram slaba. Acum insa, stiu ca pot deschide cu usurinta cutia, pentru ca e goala. Pentru ca am avut puterea sa trec peste. Nu imi trebuia bagheta, ci afectiune.
Voi incuia acolo cele 4 secunde, cuvintele si golul din stomac si voi arunca cheia departe. Acum nu mai am nevoie de ea. Am iubire si energie pozitiva.
GANDURI SCRISE IN 12.10.2008 :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu